Descriere: Liliacul (Syringa vulgaris)  este un arbust de talie mijlocie, cu ramuri drepte și lujeri puțin muchiați, care înflorește primăvara. Florile sunt simple sau duble, plăcut mirositoare, grupate în penicule de până la 20 cm lungime, multiflorale, în culori diferite, de la liliachiu la alb. Floarea are caliciu mic, campanulat, cu patru dinți, corolă cu tub de un centimetru lungime, cu patru lobi patenți și două stamine. Liliacul are și proprietăți medicinale. În acest scop se recoltează frunzele, din care se prepară infuzie sau comprese.

Liliacul nu este o plantă pretențioasă în ceea ce privește calitatea solului, dar preferă locurile însorite cu o umiditate moderată. Anual necesită doar eliminarea lăstarilor apăruți pe trunchi și îndepărtarea florilor trecute. Dacă vreți să vă bucurați de flori din abundență, în fiecare primăvară, aplicați un strat de compost la rădăcină, urmat de mulci pentru a reține umezeala și a controla buruienile. De asemenea, udați-l în timpul verii dacă precipitațiile sunt reduse. Liliacul nu va înflori însă dacă este supra-fertilizat. După ce florile se trec, întindeți niște var și gunoi de grajd bine putrezit în jurul bazei. Tot atunci puteți tăia și ramurile pentru a-l modela în forma dorită.

În fiecare an după înflorire, îndepărtați orice ramură moartă de pe liliac. Dacă liliacul dvs. este bătrân și într-o formă nu prea bună, îndepărtați o treime din cele mai vechi crengi în primul an, jumătate din lemnul vechi rămas în anul doi și restul lemnului vechi în anul trei.